Ajunul Craciunului este ziua in care ma intorc acasa, la ai mei si aud din nou intrebarile nemuritoare: Ce mai mananci la Bucuresti? Ai mai fost pe la scoala ? Cu disertatia ce faci? ... Mirific, foarte motivant....
In tot acest timp eu ma gandesc numai la ce o sa se intample cu mine din Ianuarie si cu implicarea mea in proiect. Ma intreb unde am gresit in anul care a trecut si ce pot face pentru a ma imbunatati. Sunt niste intrebari triviale, cliseiste, dar la care bineinteles stiu raspunsurile. Trebuie sa citesc mai mult, sa scriu mai mult, sa incerc mai mult. Dar cred ca este o stare de comfort in care am stat o buna perioada de timp, si din care ies acum. Ma sperie. Discutand cu persoana care coordoneaza totul nici nu imi gaseam cu trebuie cuvintele datorita nervozitatii si nerbdarii.
Totusi, per total, cred ca meritam, atat eu cat si colegele mele sa continuam munca in acest proiect. In mod clar se putea mai mult, dar pentru anul viitor cunostintele vor fi mai multe, iar constientizarea oportunitatii este deja in crestere....ca de obicei, cand crezi ca este nesigura o situatie, iti dai seama cata importanta are. As simti o mare dezamagire daca nu as continua...fie as ramane fara cuvinte, fie as rabufni la adresa unei anumite persoane.
In ceea ce priveste lucrurile mai dragute ale zilei, am fost astazi la cumparaturi de cadouri. Este foarte rewarding sa stii ca cineva se va bucura in urma efortului tau. Aici ma refer la Ana, pentru ca ai mei au avut niste reactii foarte ciudate. Taicamiu a deschis cutia pentru o fractiune de secunda...fara sa exagerez; apoi m-a imbratisat zambind....nu am inteles daca i-a placut, se astepta mai mult, sau doar era fericit pentru ca i-am luat ceva, orice. Iar in cazul mamei o mica difenrenta, aceea ca macar a avut curiozitatea sa se uite atent pe el si sa vada ce este. Sper ca Ana sa fie fericita cu aceste cadouri caci eu abia astept sa vad ce a nascocit...:D
CITESTE, CITESTE, CITESTE, CITESTE, CITESTE !!!!!
In tot acest timp eu ma gandesc numai la ce o sa se intample cu mine din Ianuarie si cu implicarea mea in proiect. Ma intreb unde am gresit in anul care a trecut si ce pot face pentru a ma imbunatati. Sunt niste intrebari triviale, cliseiste, dar la care bineinteles stiu raspunsurile. Trebuie sa citesc mai mult, sa scriu mai mult, sa incerc mai mult. Dar cred ca este o stare de comfort in care am stat o buna perioada de timp, si din care ies acum. Ma sperie. Discutand cu persoana care coordoneaza totul nici nu imi gaseam cu trebuie cuvintele datorita nervozitatii si nerbdarii.
Totusi, per total, cred ca meritam, atat eu cat si colegele mele sa continuam munca in acest proiect. In mod clar se putea mai mult, dar pentru anul viitor cunostintele vor fi mai multe, iar constientizarea oportunitatii este deja in crestere....ca de obicei, cand crezi ca este nesigura o situatie, iti dai seama cata importanta are. As simti o mare dezamagire daca nu as continua...fie as ramane fara cuvinte, fie as rabufni la adresa unei anumite persoane.
In ceea ce priveste lucrurile mai dragute ale zilei, am fost astazi la cumparaturi de cadouri. Este foarte rewarding sa stii ca cineva se va bucura in urma efortului tau. Aici ma refer la Ana, pentru ca ai mei au avut niste reactii foarte ciudate. Taicamiu a deschis cutia pentru o fractiune de secunda...fara sa exagerez; apoi m-a imbratisat zambind....nu am inteles daca i-a placut, se astepta mai mult, sau doar era fericit pentru ca i-am luat ceva, orice. Iar in cazul mamei o mica difenrenta, aceea ca macar a avut curiozitatea sa se uite atent pe el si sa vada ce este. Sper ca Ana sa fie fericita cu aceste cadouri caci eu abia astept sa vad ce a nascocit...:D
CITESTE, CITESTE, CITESTE, CITESTE, CITESTE !!!!!
